m-ai făcut din om un pom
căutînd cea rădăcină
ce-i pitită la-ndemînă
în codrul de vorbe zise

rămîi cruce şi schelet
care vede vîntul vieţii

răstoarnă-te în susul apei
în josul ei vei fi tot tu
adulmecînd din faţa ei
umbra cea rece
în care tot plutim cu toţii
o ceaţă fără de apoi

dar undeva era un pod
iscat aievea ca desen
tu-l vezi şi te-ncîrligi în mine
e bine
rîu-i rîu
'notăm

fratele şi fraţii lui
s-au deşteptat adică
după ce străbunii
ne-au făcut istoria tăcînd
ei o fac vorbind
mare mitica

ideea mea
nu funcţiona
era un rîu pătat de lămpi
ţi-n fundul apei
era marea

ce frumoasă eşti tu Ţară
toată lumea o să moară
om muri ţi noi cu ea
tu rămîi icoana mea
ne-om găsi ca umbre-n lună
unde rece se-ncunună
liniştea

las-o drace
să trăiască
facem pact au ba

lasă-i drace
terfeleasca
dor
minuni

şi mă lasă
mă lasă să-i văd
goi strigoi
mînaţi pe aţă

toţi vom rîde
tu şi Domnul aţi dat tact

m-am afundat într-un pîrîu
ce despărţea viaţa
de moarte

m-a îmbătat şoptirea lui
şi paşii care poate
curg din izvorul fermecat
însă ne duc departe