crăciun

          für silvana

retorica buturugii
care arde in permanență
în noi și pentru noi

o înțelegem doar doară
an de an
atunci când noaptea-i a mai lungă
și nu mai poate fi întinsă-n van


unui har se supune noaptea
în miezul ei domină același țel cifrat
El, ce aprinde trunchiul dat de pom
brad, fag, stejar, mesteacăn
oricât ar fi de oblu ori de noduros:
încins, butucul începe să mocnească
ba-n roșu, ba-n albastru
ba-n pete albe ca zăpada
asta să vadă orice om
că focu-i pentru noi
la fel de frumos
cum luminează aștrii cerul
ba-n roșu, ba-n albastru
ba cu-n Moș Crăciun cu plete albe

peterhof, 10-15. 12. 1999 - gi-omo heidelbergensis

publiziert in: "Astra" (2) 17 - februarie 2000