oglinda căruntă

pentru Tata, la 85 de ani

copil fiind căutam mitărci

printre mestecenii din Poiană

plozii Pămîntului

cu pălăria mare şi maro

cu tulpina semeaţă ca a pomilor din jur

locurile mi le arăta Moaşa Satului

ce lucruri misterioase se pitulau

în umbra lor, în muşchiul moale?

mă visam vrăjitor c-o barbă lungă

smulgînd ca-n basme cîte-un fir:

minunile Vraciului Stanomir

barba tot creşte şi-i trecătoare

ca umbra norile de pe cer

trasă din mine de fluviul timpului

printre necazuri şi bucurii

fiece fir alb - o poesie pierdută pe drum

între scînteie şi articulare

barbă ca zăpada şi zecile de frici

îi şopteam şăgalnic dulcei vrăjitoare

peterhof, iulie 2003, gi-omo heidelbergensis